DOINA LUCIA ȘOPRONI

Artistic
Născută la 10 iulie 1970 în localitatea Turda, Judetul Cluj.
Am absolvit Facultatea de teatru , film și televiziune din cadrul Universității “Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca în anul 1995, clasa profesorului Sorana Coroama Stanca. După absolvire am făcut parte din proiectul regizorului  Silviu Purcarete “Danaidele“. Cu acest spectacol, care a avut premiera pe 5 decembrie 1995, am călătorit în Europa, America, iar la Dublin am obținut Marele premiu.
Din anul 1996 sunt angajata a Teatrului “Aureliu Manea“ pe postul de actriță I S .
De-a lungul celor 22 de ani de practică a meseriei de actor profesionist m-am întâlnit cu multe provocări care m-au învățat  să-mi descopar  capacitatea de a depăși oboseala, poticneala în descifrarea personajului, bucuria succesului și acceptarea eșecului.
A fi actor de “provincie“ este o mare provocare, trebuie să rămâi “proaspăt“ pentru cam același  public  spectator pe care vrei să-l surprinzi de fiecare dată și cu fiecare personaj. Îmi doresc să cred că am reușit acest lucru.
Personajele pe care eu le interpretez cu plăcere sunt cele de comedie. Comedia mi se pare cel mai greu de realizat. Să faci publicul să râdă la o poantă spusă cu umor e foarte dificil. Am avut astfel de realizări ,în facultate cu rolul Doica din “Romeo și Julieta“ regia Sorana Coroama Stanca și la Teatrul “Aureliu Manea“ cu Zita din  “O noapte furtunoasă“ regia Gelu Badea. Cu rolul Doica din facultate am reușit să fiu remarcată și lăudată de regretatul Radu Beligan.
Am fost distribuită și în multe piese dramatice, dar cele mai multe laude și cronici favorabile le-am avut cu rolul Călugăriței portugheze din spectacolul “Nașterea și moarte elogiului“ regia Vladimir Brinduș. Victor Ernest Masek a fost impresionat de profunzimea interpretării acestui rol.
Am jucat în foarte multe spectacole pentru copii, spectacole care, după părerea mea, sunt o “carte de vizită” pentru un actor. Copiii sunt cel mai sincer public. Reușești să-i faci să te placă sau nu, cu ei nu există jumătăți de măsură. De aceea sunt cele mai grele spectacole și cele mai complexe.
În cariera mea am reușit să fiu, pentru doi ani și jumatate, directorul Teatrului “Aureliu Manea”  în perioada  1 iunie 2001 – 31 decembrie 2003 . Această perioadă m-a maturizat extraordinar și m-a făcut să-mi descopar și calități de lider. Am reușit, în această perioadă, cu un buget extrem de mic să ținem pe o linie constantă activitatea teatrului. Am  avut capacitatea de a aduna în jurul meu atât personalul tehnic cât și cel artistic și să facem lucrurile să funcționeze chiar dacă sorții de izbândă păreau foarte mici. Le mulțumesc colegilor pentru reușitele de atunci.
Pe viitor îmi doresc să reușesc să aduc o contribuție substanțială la activitatea teatrului din orașul meu natal  Teatrul “Aureliu Manea“ Turda.