RALUCA RADU

Artistic
Cineva mi-a spus cândva o vorbă: “Când ai, dai din ceea ce ai, iar când nu mai ai, dai din ceea ce ești!”.
     Înainte de toate sunt om. Abia apoi aș spune despre mine că sunt actriță, dar nu știu dacă eu am ales meseria asta sau ea m-a ales pe mine. Pe când eram copil aveam o curiozitate de nestăvilit și o energie de nesecat, catalizate de un curaj nebun de a mă arunca în orice, spre bucuria alor mei, dar și spre teama lor uneori. Alergam, râdeam, citeam, scriam, recitam, compuneam, cântam, croiam hăinuțe, adoptam animale, învățăm figuri de gimnastica de una singură cu prețul multor semne de bună purtare, pictam, găteam, inventam povești însoțite de caricaturi umoristice ale colegilor și mai ales profesorilor, jucam în fața clasei scene din filme, și toate de la cea mai fragedă vârstă, practic făceam instinctiv toate lucrurile care constituie antrenamentul uzual al actorilor.
     Chiar dacă am crescut cu basmele de pe viniluri și chiar dacă am făcut teatru în liceu, am început în viață cu Dreptul în urma unor conjuncturi, dar nu am profesat și am fugit imediat după absolvire să dau admiterea în mare secret la Actorie la Cluj. De când am terminat, în 2015, sunt actriță aici, în Turda, ani în care am jucat: Prezentatoarea (Despre dragoste, teatru și alte catastrofe), Măndica (În lumea lui Caragiale), Dansatoare (La ordin Fuhrer!), Vicky (Bigamul), Titania (Visul unei nopți de vară), Ana (Noi nu!), Mama și femeie-orchestră (Trixshow), Degețica, Rățușca cea urâtă, Fata babei, Maria (Tărâmul Spiridușilor), iar între timp mi-am finalizat studiile de masterat, modulele pedagogice, și am câștigat 2 premii: Premiul Sică Alexandrescu la Gala Hop 2016 cu un colaj propriu din texte de Shakespeare și premiul tineretului la festivalul de teatru de la Baia Mare pentru rolul din Origini.
     Numele lui Aureliu Manea mi-a fost o călăuză încă din școală, fiind unul dintre oamenii de teatru pe care i-am iubit cel mai mult, alături de Antonin Artaud. Sub semnul geniului său a fost și Teatrul Municipal Turda botezat, iar eu și colegii mei, la rugămintea profesoarei noastre, Miriam Cuibus, am fost prezenți cu mare recunoștință atât la trecerea domniei sale în neființă, cât și la inaugurarea Teatrului cu numele de dânsului. A fost un vizionar, a iubit Actorul extrem de mult și i-a respectat statutul de Creator, știind ce ființă sensibilă este și cate paradoxuri înglobează: putere, curaj, muncă și un nemărginit devotament pentru scenă. Un paradox al întâlnirii orgoliului cu smerenia. Teatrul este minciuna prin care actorul spune adevărul.
     Ca actor simt imensa responsabilitate și misiunea apostolică, cu voia dumneavoastră, pe care le am și harul cu care am fost investită, de care am grijă prin antrenamemt continuu și care îmi dau putere sa trec peste lipsurile spirirului uman, despre care cred ca este nemărginit. Cu aceste gânduri mă pun în slujba publicului și totodată în slujba noii generații, coordonând trupa de teatru a Colegiului Tehnic, All for one, alături de colegul meu Vali Popescu, unde simțim că sădim ceva mai măreț și punem o sămânță de libertate, autenticitate și de cultură în avântul noii generații.
     Vă aștept la Teatru. Teatrul nu ar trăi fără dumneavoastră, Publicul.